Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.


PRO-CLUB
 
AcasaUltimele imaginiCăutareÎnregistrareConectare

 

 Istorie

In jos 
AutorMesaj
Admin
Admin



Mesaje : 210
Data de inscriere : 23/07/2011

Istorie                 Empty
MesajSubiect: Istorie    Istorie                 EmptyDum Iul 24, 2011 2:28 pm

Istorie

De la geneză la primul titlu de campioană
În 1882 Hotspur Football Club a fost creat de un grup de tineri de la o şcoală locală de gramatică şi de Clubul de Cricket Hotspur. Se crede că numele de Hotspur este asociat cu Sir Henry Percy (Sir Harry Hotspur) care a trăit în acastă locaţie în secolul al XIV-lea. Mai târziu clubul şi-a schimbat denumirea în Tottenham Hotspur pentru a se diferenţia de alt club: London Hotspur.
La început Hotspur juca în echipamente de culoare albastră. Apoi culorile au variat de la albastru deschis cu alb, la tricouri de culoare roşie cu şorturi albastre, la ciocolatiu şi auriu. În sezonul 1899-1900 culorile echipamentului s-au definitivat la tricouri albe şi şorturi albastre/bleu, ca un tribut plătit clubului Preston North End, cel mai puternic club de fotbal al momentului în campionatul englez.
În 1888 Tottenham şi-a mutat meciurile de acasă din câmpia River Lee în Parcul Northumberland, unde clubul a putut taxa spectatorii. Clubul a devenit profesionist chiar înainte de ziua de Crăciun din anul 1895, iar în anul 1896 a fost primit în Southern League (Liga de Sud) atrăgând circa 15,000 de spectatori la fiecare meci disputat acasă. În 1898, Charles Roberts devine preşedinte, ocupând această funcţie până în anul 1943.
În 1899 Spurs a făcut ultima schimbare de stadion, mutându-se într-o fostă grădină a unei pieţe din High Road, Cartierul Tottenham. În timp, stadionul a adoptat numele unui târg local, White Hart Lane. Mutarea s-a dovedit de succes pentru că în 1900 Tottenham câştigă Shoutern League (Liga de Sud), iar anul următor triumfând şi în FA Cup (Cupa Angliei) devenind prima echipă din afara primei ligi care câştigă această competiţie.
Tottenham a fost admisă în Second Division of the Football League (Liga a doua) pentru sezonul 1908-1909, reuşind promovarea în First Division (Prima Ligă) ocupând locul 2. Rezultatele clubului între anul 1910 şi Primul Război Mondial sunt slabe, în sezonul 1914-1915 când competiţia a fost suspendată, Tottehnham fiind la subsolul clasamentului.
În anul 1919, Arsenal Londra – care ocupase doar locul 5 în a doua ligă – a fost admisă în prima ligă în locul lui Spurs. În sezonul 1919-1920 Tottenham câştigă liga a doua engleză şi anul viitor, pe 13 aprilie, 1921, Spurs câştigă pentru a doua oară FA Cup (Cupa Angliei), învingând în finală pe Wolves cu scorul de 1-0.
În 1949 Arthur Rowe a devenit manager, acesta dezvoltând stilul tactic de joc push and run (lit: apasă şi fugi). Acest stil însemna să pasezi mingea repede unui coechipier fugind apoi pe lângă fundaşul de marcaj pentru a primi pasa returnată (practic un '1-2' clasic cu a doua pasă lungă). În 1951 Tottenham câştigă First Division Championship (Prima Ligă) devenind prima echipă care a câştigat a doua şi prima ligă în sezoane succesive. Printre cei mai importanţi jucători au fost Alf Ramsey, Ronnie Burgess, Ted Ditchburn, Len Duquemin, Sonny Walters sau Bill Nicholson.
[modificare]Deceniile 1960 şi 1970
Bill Nicholsen s-a angajat la Tottenham Hotspur în 1936 ca ucenic. În următorii 68 de ani a servit clubul în toate sectoarele, de la om de serviciu la preşedinte. La primul său meci ca manager, la 11 octombrie 1958, Tottenham a învins pe Everton cu 10-4. A fost scorul record în acel moment pentru club şi un semn al lucrurilor ce aveau să urmeze. Nicholsen a condus echipa Tottenham către succese majore în 3 ani la rând la începutul anilor '60: "dubla" din 1960, FA Cup (Cupa Angliei) şi o semi-finală a Cupei Europei în 1962 şi Cupa Cupelor în 1963. Jucătorii importanţi ai acestei perioade au fost: Danny Blanchflower, John White, Dave Mackay, Cliff Jones şi Jimmy Greaves.
După 1964, echipa a început să se dezintegreze din cauza vârstei, a accidentărilor şi a transferurilor. Nicholson a reconstruit o a doua echipă de succes cu "importuri" ca Alan Gilzean, Mike England, Alan Mullery, Terry Venables, Joe Kinnear şi Cyril Knowles. În 1967 au bătut pe Chelsea în finala FA Cup şi au terminat campionatul pe poziţia a treia.
Nicholson a câştigat şi Cupa Ligii (1971 şi 1973) şi Cupa UEFA în 1972, înainte să demisioneze la startul sezonului 1974-1975, din cauza începutului dezastruos de sezon şi pentru că s-a simţit dezgustat faţa de manifestările huliganice ale suporterilor din Rotterdam la finala Cupei UEFA.
Nicholson a câştigat 8 trofee majore în cei 16 ani de activitate, această perioadă fiind fără îndoială cea mai glorioasă din istoria clubului.
Tottenham a retrogradat din prima ligă la sfârşitul sezonului 1976-1977, după 27 de ani de performanţă de top. Acest lucru a fost urmat imediat de vânzarea internaţionalului nord-irlandez Pat Jennings rivalilor de la Arsenal Londra, o mutare care i-a şocat pe fani şi care s-a dovedit a fi o eroare. Jennings a mai jucat 8 ani la cel mai înalt nivel pentru Arsenal Londra, în timp ce lui Spurs i-a luat până în 1981 să găsească un portar de clasă, în persoana lui Ray Clemence de la Liverpool.
Înlocuitorul lui Nicholson, Danny Burkinshaw a promovat chiar în primul sezon ca manager. În vara anului 1978 Burkinshaw a şocat lumea fotbalistică aducând la Tottenham două "vedete" ale cupei mondiale, argentinienii Osvald Ardiles şi Ricardo Villa, asemenea transferuri fiind nemaivăzute la acea dată în fotbalul britanic.
[modificare]Deceniul 1980
Abia în 1981 Burkinshaw a fost răsplatit cu un trofeu, FA Cup (Cupa Angliei) învingând pe Manchester City cu 3-2 într-o rejucare, meci în care Ricardo Villa a înscris un gol memorabil.
Tottenham şi-a păstrat trofeul şi în anul următor, învingând tot într-o rejucare pe QPR. În acel sezon echipa s-a bătut pe patru planuri, însă la finalul sezonului a trebuit să se mulţumească cu poziţia a patra în campionat, primul loc fiind ocupat de Liverpool. În Cupa Ligii a ajuns în finală fiind egalată în ultimele 3 minute de acelaşi Liverpool şi fiind înfrântă în prelungiri. În Cupa Cupelor Europene Tottenham a pierdut în faţa Barcelonei la un singur gol (1-1 pe White Hart Lane şi 0-1 în Spania).
În 1982 clubul a fost cumpărat de latifundiarul Irving Scholar. Provocarea majoră pentru Scholar a fost să refacă stabilitatea financiară a clubului, deoarece construcţia Tribunei Vestice (West Stand) adusese clubul aproape de faliment.
În sezonul 1985-1986, David Pleat de la Luton Town a fost numit manager. Jucând cu 5 oameni la mijloc (Hoddle, Ardiles, Hodge, Paul Allen, Waddle), care îi furnizau mingi prolificului atacant Clive Allen, Tottenham s-a luptat pe toate fronturile. Însă Spurs a fost învinsă într-o rejucare în semi-finala Cupei Ligii cu Arsenal Londra după două egaluri în cele două manşe. În FA Cup (Cupa Angliei), deşi Tottenham era clar favorită în faţa celor de la Coventry – care juca prima finală din palmaresul său – a suferit o înfrângere cu 3-2.
Terry Venables a fost succesorul lui Pleat care a clasat echipa pe poziţia a treia în sezonul 1989-1990 şi a câştigat FA Cup în 1991. Noua echipă includea jucători importanţi care au avut prestaţii excelente pentru echipa naţională a Angliei, care a ajuns în semi-finala Campionatului Mondial din 1990: Gary Lineker şi Paul Gascoigne.
[modificare]Deceniul 1990 / „Era” Premier League
În 1990, o eroare făcută pe piaţa imobiliară l-a lăsat pe Irving Scholar aproape falimentar, acesta fiind nevoit să vândă clubul. Venables şi-a unit forţele cu omul de afaceri Alan Sugar şi au cumpărat Tottenham Hotspur PLC (Public Limited Company) plătind şi datoriile clubului care ajungeau la 20 milioane de lire sterline, o partea din aceşti bani provenind din vânzarea vedetei Paul Gascoigne.
După ce a câştigat promovarea cu WBA, fosta stea Ossie Ardiles devine managerul clubului în 1993. Ardiles a transferat trei jucători scumpi: atacantul german Jürgen Klinsmann şi duo-ul românesc Gheorghe Popescu şi Ilie Dumitrescu formând astfel "Celebrul Cinci": Teddy Sheringham şi Klinsmann în faţă, Nick Barmby imediat în spate, Darren Anderton pe dreapta şi Ilie Dumitrescu pe stânga. Până la urmă aceste transferuri nu au adus performanţele dorite la Tottenham, Ardiles fiind concediat în 1994.
Ardiles a fost înlocuit cu fostul manager de la QPR, Gerry Francis. Tottenham a urcat pe poziţia a şaptea în campionat ajungând în semi-finalele FA Cup, unde au fost învinşi cu 4-1 de Everton.
Sezonul 1996-1997 a găsit-o pe Tottenham pe poziţia a zecea. Atacantul Teddy Sheringham a fost vândut la Manchester United din cauza neînţelegerilor contractuale. În noiembrie 1997, cu echipa în pericol de retrogadare, Francis a fost concediat. Christian Gross a fost numit ca manager, acesta readucându-l la echipă pe Jürgen Klinsmann, care s-a dovedit un jucător cheie în salvarea de la retrogadare.
George Graham a fost angajat să conducă echipa înainte de sezonul 1998-1999. În ciuda criticilor vehemente venite din partea fanilor, în primul sezon ca manager acesta a obţinut o poziţie sigură în clasament şi a câştigat Cupa Ligii împotriva lui Leicester City pe Wembley.
Glenn Hoddle a preluat echipa în aprilie 2001, care se afla pe locul 13 în Premier League. Primul său meci a fost o înfrângere într-o semi-finală împotriva rivalei Arsenal Londra. O altă umilinţă a fost atunci când căpitanul Sol Campbell a semnat cu Arsenal Londra pe baza "regulei Bosman" (la expirarea contractului, fără nicio primă de transfer). Cu fonduri limitate, Hoddle şi-a îndreptat atenţia spre jucători cu experienţă ca Teddy Sheringham, Gus Poyet sau Christian Ziege.


Robbie Keane se pregăteşte să execute un penalty

Istorie                 300px-10

În mai 2004, Tottenham l-a numit pe antrenorul Franţei, Jacques Santini ca manager principal, cu Martin Jol în postul de asistent-manager şi Frank Arnesen ca director sportiv. Santini şi-a dat demisia într-un mod bizar doar după 13 meciuri şi a fost schimbat cu Martin Jol.
Sezonul 2005-2006 s-a dovedit unul foarte bun pentru Tottenham. Echipa a stat 6 luni pe locul 4 în clasament, pe care l-au pierdut în ultima etapă în favoarea rivalilor de la Arsenal Londra, după o înfrâgere suferită în meciul cu West Ham United. Meciul a fost controversat, 10 jucători de la Tottenham având probleme misterioase cu stomacul, la timpul respectiv presupunându-se că a fost vorba de o intoxicaţie alimentară.
[modificare]Sezonul 2006-2007
Pentru sezonul 2006-2007, Tottenham şi-a schimbat echipamentele de la Kappa la Puma. Echipamentului de acasă i s-au scos culorile albastre de pe umeri (s-a revenit la tradiţionalul "Lillywhites"), iar celui din deplasare i s-a înlocuit bleul cu albastru închis.
În campionat, forma echipei a fost ciudată, o performanţă fiind victoria cu Chelsea Londra – prima victorie din 1990 şi prima dată pe White Hart Lane din 1987.
În FA Cup, Spurs a bătut pe Cardiff City în runda a treia şi pe Southend United în runda a patra. În runda a cincea a învins pe Fulham cu 4-0 în deplasare. Spurs a făcut 3-3 (după ce a condus cu 3-1) cu Chelsea în sferturi pe Stamford Bridge, fiind învinsă la rejucare pe White Harte Lane cu 1-2.
În Cupa Ligii, Tottenham a învins pe MK Dons, Port Vale şi Southend calificându-se în semifinale contra lui Arsenal Londra. Prima manşă s-a încheiat 2-2, în retur Spurs pierzând cu 1-3 după 90 de minute şi prelungiri.
În Cupa UEFA Tottenham a bătut în prima rundă pe Slavia Praga şi a câştigat toate meciurile din grupă. Datorită suspendării echipei Feyenoord, Tottenham s-a calificat direct în 16-cimi, învingând în ambele manşe pe Braga. A fost eliminată de deţinătoarea trofeului, Sevilla FC scoruri 1-2, 2-2.


Istoria stadioanelor


Stadionul White Hart Lane
Istorie                 300px-11

Tottenham Marshes
Tottenham a jucat primele sale meciuri pe Tottenham Marshes, pe teren public şi a rămas aici pentru 6 ani. Aici, Tottenham a jucat pentru prima dată un meci cu rivalii de la Arsenal Londra (cunoscuţi atunci sub numele de Woolwich Arsenal), în care Spurs câştigau cu 2-1, însă meciul a fost oprit din cauza luminii slabe, oaspeţii ajungând prea târziu. Existau ocazional lupte care izbucneau pentru a se afla cine va folosi cele mai bune terenuri. Spectatorii se înmulţeau şi o nouă locaţie era necesară.
[modificare]Northumberland Park
În 1898 clubul s-a mutat de la Tottenham Marshes la Northumberland Park şi a început să taxeze intrarea. A rămas aici numai un an pentru că în aprilie 1899, 14,000 de fani au venit să vadă pe Spurs jucând împotriva rivalei Woolwich Arsenal. Stadionul nu mai putea face faţă la asemenea număr de spectatori astfel Tottenham s-a mutat pe stadionul curent.
[modificare]White Hart Lane
Tribune:
Tribuna Vest: 6,890
Tribuna Nord: 10,086
Tribuna Est: 10,691
Tribuna Sud: 8,573
Capacitate totală: 36,240
Primul meci: Tottenham vs Nottingham Forrest 4-1
Locuri destinate presei: 82
Record număr de spectatori: 75,038; Tottenham Hotspur vs Sunderland, FA Cup 5 martie 1938

Patronaj



Miliardarul Joseph Lewis deţine 29,8% din acţiunile clubului prin compania sa de investiţii ENIC Sports Ltd. ENIC deţine deasemenea procente importante din acţiunile cluburilor SK Slavia Praga şi AEK Atena. Daniel Levy este Preşedinte Executiv, având un rol important în managementul clubului. Sir Alan Sugar deţine 13% din acţiuni prin Amshold Limited, iar Stelios Haji-Ioannou are 9% prin Hodram Inc.
[modificare]Rivali

Cea mai mare rivală a lui Tottenham este cu vecina din nordul Londrei, Arsenal. Celălalt mare rival este concitadina Chelsea. Alte derbiuri sunt împotriva echipelor Fulham, West Ham United şi Charlton Athletic.
Sus In jos
https://pro-club.forumgratuit.ro
 
Istorie
Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» Istorie
» Istorie
» Istorie
» Istorie
» Istorie

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
 :: Pro Club Comunitatea fanilor ANGLIA :: Fan Tottenham-
Mergi direct la: